Ganduri necenzurate

Ieri am ramas muta, masca si proasta de cum s-au comportan niste oameni cu mine. Imi era rau. Am crezut ca o sa mor. Ma aflam in metroul supra-aglomerat, ma sprijineam de un perete si mi s-a facut cald dintr-o data, am inceput sa transpir rau de tot pe langa starea de lesin pe care o aveam. Un tip super de treaba, se apropie si zice:" Uite niste servetele, apoi adauga, am gasit un loc pentru tine mai in spate. Daca vrei pot sa te duc pana acolo. Si daca nu te deranjeaza te sfatuiesc sa cobori la prima cu mine si ma duc eu sa iti cumpar o sticla de apa." OK deci asta m-a lasat pentru cateva secunde muta, proasta si masca. Probabil m-am uitat al el ciudat, caci el a spus: "Nu iti face griji ca nu iti fac nimic rau. Dar mi se pare ca te simti cam rau. Ai o cadere de calciu sau esti claustrofoba?" Ok acum chiar eram muta. Si tipul a insistat; "Are you ok?". Mi-am dat seama ca nu spusesem nimic. Si i-am raspuns ca sunt bine, ca ii multumesc si ca nu e nevoie sa faca toate alea pentru mine. S-a scuzat ca s-a bagat asa si mi-a zis ca ii pare rau ca nu vreau ajutorul lui. Ok, asta chiar ma pune pe ganduri. M-am simtit aiurea. Si i-am spus ca nu e vorba de faptul ca nu vreau ajutorul lui. Doar ca ma grabesc sa ajung undeva. i-am multumit inca odata si el a coborat la prima. Am ajuns la destinatie, am stat ceva pe acolo si la intoarcere, am simtit ca e cel mai lung drum facut cu metroul din toata viata asta a mea (pe care o consideram pe duca in momentul ala). Mi se facuse mai rau decat prima data. Am incercat sa urc scarile dar ma luase ameteala rua de tot asa ca m-am asezat pe scari si am scos telefonul sa sun pe cineva. Partea proasta e ca nu aveam credit :( Am zis sa incerc sa ma linistesc. mi-am luat capul in maini si respiram cat puteam de adanc. Am auzit o voce: "Vrei sa chem salvarea?". M-am uitat sa vad a cui voce este. Era un baiat. i-am raspuns ca nu este nevoie. Ca nu este atat de grav. Si s-a oferit sa ma ajute sa urc scarile. Dupa ce am urcat scarile si am ajuns la suprafata m-am asezat pe o banca. tipul mi-a zis ca daca vreau, ma duce el acasa. M-a intrebat daca sunt anemica, daca am diabet si tot feul de boli care ii treceau prin minte, inclusiv caderea de calciu. I-am raspuns ca habar nu am ce se intampla. Aparusera niste tipi, iar baiatul care vroia sa ma ajute i-a salutat. Aveau ca loc de intalnire banca pe care stateam. Gasca vroia sa il ia la o bere, dar el a spus ca merge dupa ce ma conduce acasa. Oricum imi mai revenisem. Cred ca aerul rece de afara imi priise. I-am spus ca sunt ok acum si ca ma pot duce acasa. m-am ridicat, i-am multumit si am plecat incet spre casa. El a ramas pe loc si se uita sa vada daca sunt ok. Deci nu ma asteptam la un asemenea comportament din partea "concetatenilor". E bine sa stii ca mai sunt si oameni dinastia pe strada, printre noi. MULTMESC ANONIMILOR. Imi pare rau ca nu am putut gandi pe moment sa va intreb macar cum va numiti.